Prima mea prezentare realizata in Prezi. Apasati sageata de play pentru a trece la slide-ul urmator. Apasati “More” si apoi “Fullscreen” pentru a vizualiza mai usor prezentarea.

Vizionare placuta

In urmatoarea perioada intentionez sa ma asociez cu alti 6 tineri sugubati pentru a pune la cale ceva (in special tara).

Pentru a ne aseza, avem nevoie de un spatiu mic in care sa lucram impreuna. Maxim 30 de metri patrati (acceptam si mai mult), minim 25 de metri patrati (acceptam si mai mult . Complet nemobilat. Orice informatie despre un asemena spatiu este binevenita.

Spre sfarsitul lunii septembrie vom deschide portile si vom invita ONG-urile din toata tara sa profite de noi

CUM? o sa vedeti!

Semneaza

Vasi, Andreea, Sabina, Maria, Florin, Laurentiu & Robert

Imaginati-va o scoala primara, undeva intr-un sat din apropierea muntelui. E racoare, e verde, e aproape vara. In una dintre clase, profesoara de chimie, o doamna usor neconventionala, ii invata pe scolarii din clasa a 6-a despre importanta economiilor personale. Pentru a-i motiva, ii intreaba ce o sa isi cumpere dupa ce strang suficienti bani.

Unul dintre pusti vrea sa isi cumpere o bicicleta din economiile lui.

- Si dupa ce iti cumperi bicicleta, pentru ce o sa mai economisesti? il intreaba profesoara, incercand sa ajunga mai departe cu rationamentul.

Pustiul nu sta pe ganduri:

- Pentru o bicicleta!

- Pai nu o sa mai ai una?!

- Da, dar va fi uzata deja si o sa am nevoie de una noua!

Raspunsul copilului o lasa pe profesoara cu gura deschisa. Si pe mine.

La varsta lui, demonstreaza mai multa viziune pe termen lung decat multi adulti dintre cei pe care ii cunosc. Mai multa viziune decat multi manageri dintre cei pe care ii cunosc sau de care am auzit.

Rationamentul simplu al baiatului ar fi salvat, probabil, pe romani de criza. Sa vezi mai departe de o nevoie imediata este exact ceea ce a lipsit celor care si-au cumparat obiecte de lux cu bani pe care nu ii aveau.

Noua kilometri mai departe, in alt sat, aflu povestea unei familii care “s-a imprumutat de la camatari” pentru a-si construi o pensiune, dupa cum imi povestea o vecina. Acum camatarii detin casa, masina si pensiunea.

In alta parte, oamenii au o vorba: “Biserica e a satului, scoala e a statului”

Un sofer de motocileta a murit saptamana  trecuta intr-un accident. Indicatorul de viteza a ramas blocat la 200 km/h.

Hotelurile romanesti ofera servicii proaste si scumpe.

Bancile au permis ani de-a randul oamenilor sa isi ia credit doar cu buletinul.

Statul roman creste fiscalitatea si impovareaza sistemul privat pentru a scoate tara din recesiune.

Toate sunt povesti despre lipsa de viziune. Mai putin prima.

Sper ca intr-o buna zi sa vedeti la televizor un tanar nascut in Marginea, judetul Suceava, care povesteste cu nostalgie despre viata la tara si primele lui doua biciclete.

Si sper sa prind ziua in care sa ii dau votul meu, primul vot dat cu inima impacata!

Dupa un moment neplacut din prima parte a zilei si vreo juma’ de ora de gandire, mi-am propus o schimbare. Si cum eram deja motivat, era firesc sa gasesc si o metoda de constrangere .

I-am rugat pe colegi sa ma amendeze ori de cate ori ma vor auzi spunand ceva rautacios, vreo barfa sau vreun comentariu acid despre o alta persoana. Despre colegi, clienti, furnizori, politicieni, soferi in trafic… despre oricine.

Amenda: 5 lei pentru fiecare rautate.

Patru ore mai tarziu, sunt mai sarac cu 10 lei. Ionut incearca sa ma provoace ca sa faca un ban pe spinarea mea, iar Teodora declara ca ma sustine 100% (mai ales ca cei 10 lei i-au intrat direct in buzunar ).

Pana acum nu e tragic. Maine, insa, am o zi grea. O sa imi tin cardul aproape, just in case.

Thanks for the support, guys!

Idee preluata dintr-un video cu Marshall Goldsmith.

PS: bine-inteles, esti invitat si tu sa ma amendezi ori de cate ori vei avea ocazia

Pentru ca scriu si pe Linkedin, Facebook, Twitter, Yahoo! Messanger, Skype, mail, sms, pe cele doua agende, pe “caietul cu idei” de la Moleskin si pe caietul cu proiecte in derulare.

Morala: daca tot ceea ce cauti este o scuza, nu trebuie sa mergi prea departe.

Da, se poate si la noi!

Hire for Attitude, Train for Skill!!!

Mai multe informatii aici.

Un articol din The Wall Street Journal dezvaluie datele adunate in timpul crizei de catre Bureau of Labor Statistics. Luna Februarie 2010 a fost prima luna in care numarul angajatilor care si-au dat demisia de buna voie a fost mai mare decat numarul angajatilor care au fost concediati. Ultima data cand s-a inregistrat situatia asta era cu 15 luni in urma.

Si mai ingrijoratoare (pentru cine?) sunt informatiile furnizate de catre Right Management, o companie de consultanta in resurse umane care sustine ca 60% dintre angajati intentioneaza sa isi dea demisia in momentul in care piata muncii se va relansa.

Motivele subliniate de catre specialisti sunt, pe de o parte migratia naturala pe piata muncii, care a fost stopata de criza, iar pe de alta parte strategiile de reducere a costurile care au scazut moralul angajatilor.

Informatiile sunt valabile pentru Statele Unite, insa decalajul natural intre Vest si Est promite ca previziunile americanilor sa se adevereasca si pe plaiurile mioritice spre sfarsitul lui 2010 – inceputul lui 2011.

Sondajul subiectiv pe care il fac de ani buni despre piata romaneasca a fortei de munca m-a condus acum cateva luni la o concluzie cel putin trista, cu consecinte cel putin neplacute: razboiul dintre angajati si angajatori a atins apogeul in 2009, cand ofensiva manageriala a fost de neoprit si a castigat victorie dupa victorie. Angajatii au folosit mai ales tactici de gherila, sabotaje si agresiuni mascate sub forma lipsei de implicare, scaderii productivitatii si a barfei organizationale. Managerii au folosit tactica razboiului de uzura, prin concedieri, scaderi de salariu si amenintari directe. Prea putini au vazut utilitatea pacii in vremuri grele.

Pentru sfarsitul anului, linia frontului se va schimba. Razboiul de gherila al angajatilor va fi inlocuit cu un razboi deschis, la vedere, in care demisia va fi cel mai putin dureros atac. Daca vor aparea si strategii mai dure, precum defaimarea companiei sau plecarea cu 10% din clienti, vom vedea in curand.

Sansele sa avem pace sunt putine, iar initierea discutiilor trebuie sa vina din partea managerilor. Constiinta colectiva a angajatilor este prea puternic orientata catre individualism (un paradox pretentios chiar si pentru un absolvent de psihologie), ceea ce ii face indisponibili la tratative pacifiste. De aceea managerul care vrea sa nu iasa prea sifonat din confruntare trebuie sa isi transforme strategia din razboi de uzura in pace de gherila. Sa transforme “EU” in “NOI” si sa incerce sa lanseze semnale ca ar vrea sa incheie pacea.

Abordarea directa, intalnirea cu angajatul care e in fiecare zi cu un ochi pe Best Jobs si cu unul pe Ejobs, nu va fi credibila. Ca in orice proiect de schimbare, managerii au nevoie de victorii mici si rapide care sa transmita mesaje pacifiste.

Mai mult decat o simpla pace, avem nevoie de un front comun, de cooperare in fata unui inamic cu mult mai puternic decat noi toti: o economie globala pe care nu pare sa o inteleaga cineva in acest moment.

Weekend-ul a venit si a trecut mult mai repede decat ma asteptam. Doua evenimente m-au captivat: lansarea Beta-Comunitatii de Antreprenoriat Social ROpot (sambata) si ultima etapa din proiectul TOT Challenge organizat de ASPSE (duminica). Ambele pot fi descrise in acelasi mod: MINUNAT, REVIGORANT, ENERGIZANT, WOW.

ROpot

Proiectul este initiat de o “gasca colorata, cu pasiune, idei si dorinta de a face lucrurile sa se intample”, cum se descriu chiar ei in mailul de invitatie la evenimentul de lansare. M-am convins ca asa este cand i-am cunoscut pe Alexandra si Bogdan Pode, cand am reintalnit-o pe Sandra Ghitescu si pe Elena Marineci si cand am vazut cum au reusit sa transforme spatiul fostei Burse de Marfuri din piata George Cosbuc dintr-o hala comuna intr-un loc ce inspira la joaca.

Am “creierit” (cum le place lor sa spuna) despre antreprenoriat social, despre carti, despre povesti care schimba lumea, despre oameni cu nevoi speciale si oportunitati de a face business cu impact in viata celor din jur. Am ametit (de placere) in timpul exercitiilor care simulau miscarea browniana, am inchis ochii si am creat o poveste iar la sfarsit am ropotit ca ploaia.

Ce face ROpot? Conecteaza oameni cu idei de proiecte menite sa schimbe “la noi nu se poate” cu lucruri pozitive.

Ce urmeaza? Noi intalniri in urmatoarele 2 luni in care se continua conexiunile incepute sambata.

Voi reveni cu detalii mai aproape de lansarile oficiale de workshopuri.

TOT Challenge

Proiectul initiat de ASPSE are o structura foarte simpla: un numar de tineri studenti interesati de domeniul trainingului participa la mai multe workshopuri gandite ca o introducere in domeniu. Am livrat doua sesiuni in cadrul proiectului, prima despre tehnici utilizate in training (sic!) si a doua despre ce se ascunde in spatele unui training (duminica).

Sesiunea de ieri a fost excelenta! Intr-o sala mica si inghesuita, 17 tineri mi-au aratat ca stiu sa faca lucrurile cu pasiune. Am ras impreuna, am invatat impreuna, am impartasit din experientele noastre.

Actorii principali au fost participantii. 80% din timp ei au condus trainingul, o ocazie fantastica si pentru mine sa fiu mai mult creator de context si mai putin sursa de informatii.

Desi grupul de ieri nu este un esantion reprezentativ pentru studentul roman, imi pastrez speranta ca din urma vin cei care vor reinventa stafeta, nu cei care o vor prelua pur si simplu.

Felicitari tuturor!

Robert

… stie ca leadershipul nu este despre el, ci despre ceilalti.

Thanks to Marshall Goldsmith!

… isi sufleca manecile si intra in noroi alaturi de oamenii sai,

… arata entuziasm in fata celor mai grele momente,

… inspira pe cei din jur prin ceea ce face si prin ceea ce spune,

… face intotdeauna ceea ce spune ca face,

… creeaza contextul in care oamenii se pot dezvolta,

… ofera feedback,

… cere feedback,

… demonstreaza curaj si initiativa,

… incurajeaza inovatia si gandirea creativa,

… accepta ca nu le stie pe toate,

… e curios si pasionat de tot ceea ce face el si echipa pe care o conduce,

… crede in oameni mai mult decat in cifre,

… impartaseste viziunea sa cu cei din jur si

… cere constant feedback in legatura cu ea,

… isi exprima propriile valori si

… incearca sa afle care sunt valorile celor din jur,

… ii pune pe oameni pe aceeasi pagina,

… respecta diferentele si iubeste diversitatea,

… exclama WOW cel putin o data pe zi,

… seteaza WOW-line-uri NU DEAD-line-uri,

… prefera lucrurile extraordinare dar imposibila lucrurilor ordinare si usor de realizat,

… pune intrebari si asteapta raspunsuri,

… creeaza leaderi,

… stie ca nu este intr-un concurs de popularitate,

… pune accentul pe atitudine NU pe aptitudine,

… spune povesti,

… incurajeaza spiritul liber,

… viseaza,

… mai da o sansa (si inca una),

… transforma pericolele in oportunitati si supararile in veselie,

… munceste in echipa,

… se distreaza in echipa,

… acorda timp,

… acorda spatiu,

… zambeste,

… iubeste schimbarea,

… iubeste provocarile,

… iubeste oamenii,

… iubeste.

Cateva dintre lucrurile pe care le-am invatat (the hard way) despre leadership.

Am mai invatat si ca the hard way este the best way.

Succes tuturor!

Robert